Raportul lui Mario Draghi privind competitivitatea europeană, publicat în septembrie 2024, și mai ales „partea B” a acestuia, nu a fost conceput ca un manifest sectorial și cu atât mai puțin ca un document militant. Cu toate acestea, el este pe cale să devină matricea intelectuală a numeroase decizii luate sau în curs de pregătire la Bruxelles, în special în ceea ce privește circularitatea plasticului.
Din acest motiv, am calificat acest raport drept „busola busolei” a Comisiei Europene, în cadrul unei conferințe la Bruxelles la care am fost invitat să intervin (videoclipul de mai jos).
Nu pentru că dictează fiecare măsură, ci pentru că redă o direcție: cea a unei circularități realiste, industrializabile și compatibile cu o Europă care nu renunță la producție.
O distincție clară în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră
Raportul Draghi are meritul de a readuce lucrurile la normal în ceea ce privește impactul direct al producției noastre asupra emisiilor de carbon. Acesta distinge în mod explicit sectorul „Cauciuc și materiale plastice” de cele patru familii de industrii cu cel mai mare consum de energie (chimie, metale de bază, minerale nemetalice precum sticla sau cimentul, hârtie și lemn).
Astfel, industria plasticului emite mai puține gaze cu efect de seră (GES) decât toate aceste industrii, atât în termeni absoluți, cât și în raport cu valoarea adăugată a sectorului. Nu este o opinie personală a lui Mario Draghi sau a industriei plasticului. Este o constatare documentată și asumată.
Această reamintire factuală este esențială. Ea contrazice frontal o poveste prea răspândită, potrivit căreia industria plasticului ar fi, prin natura sa, unul dintre principalii responsabili climatici ai industriei europene. Reducerea emisiilor de GES nu se va realiza prin diminuarea industriei plastice europene. Pentru un sector în care unii își petrec timpul justificându-se, acest punct schimbă situația.
Depășirea sensului greșit al „decarbonizării”
Raportul Draghi aduce o clarificare conceptuală importantă, pe care mulți au pretins că o ignoră până acum: plasticul este un material carbonat. Prin construcție. Prin definiție. Prin chimie.
Prin urmare, a vorbi despre „decarbonizarea” plasticului este un nonsens. Și Mario Draghi o spune în mod explicit: miza nu este eliminarea carbonului, ci reducerea dependenței de combustibilii fosili ca materie primă.
Chiar și astăzi, o mare parte din plasticul produs în Europa se bazează pe resurse fosile. Raportul nu neagă acest fapt. El trage o concluzie strategică: viitorul sectorului trece prin defosilizare, acolo unde este posibil. Pentru a ajunge acolo, reciclarea și apariția unei piețe unificate a materiilor prime secundare, precum și utilizarea de soluții bio-sursă, relevante pentru anumite aplicații, ne vor permite cu siguranță să atingem acest obiectiv.
Această schimbare semantică este departe de a fi nesemnificativă. Ea confirmă, negru pe alb, ceea ce Plastalliance afirmă de ani de zile: problema nu este materialul plastic, ci modelul de aprovizionare.
O evaluare realistă a economiei reciclării
Mario Draghi recunoaște deschis că reciclarea plasticului nu beneficiază în prezent de un model economic solid („strong business case”).
Raportul identifică în mod clar aceste obstacole:
– Materia primă rămâne mai ieftină, chiar și incluzând prețul carbonului.
– Costurile de depozitare și incinerare sunt încă prea mici în Europa.
– Este dificil să se obțină o „primă verde” (green premium) pentru plasticul reciclat din cauza calității variabile a materialelor secundare.
Această diagnosticare este prețioasă, deoarece rupe cu o ficțiune periculoasă: aceea care constă în impunerea unor obiective fără a crea condițiile economice necesare pentru atingerea lor.
Raportul pregătește astfel terenul pentru o nouă situație europeană, actul privind economia circulară, care vizează structurarea unei piețe unice a deșeurilor și creșterea competitivității reciclării față de incinerare și depozitarea în gropi de gunoi. De asemenea, aici se joacă viitorul sectorului.
Punerea capăt suprareglementării naționale: o miză pentru supraviețuirea industriei
În sfârșit, raportul Draghi abordează un subiect pe care industriașii îl cunosc prea bine: transpunerea excesivă la nivel național și gold-plating. Potrivit Comisiei Europene, gold-plating este definit ca „un exces de norme, orientări și proceduri acumulate la nivel național, regional și local, care interferează cu obiectivele politice așteptate de la această reglementare”.
Aceste straturi suplimentare de reglementare, adăugate de anumite state membre (cum ar fi Franța) în plus față de textele europene, creează o complexitate inutilă, fragmentează piața și penalizează întreprinderile care își desfășoară activitatea pe mai multe teritorii.
Recomandarea de a consolida rolul Grupului de lucru pentru aplicarea normelor pieței unice (SMET) nu este de natură tehnică. Este de natură politică. Aceasta înseamnă că Europa nu poate pretinde că își apără competitivitatea industrială în timp ce tolerează distorsiuni interne care îi slăbesc propriii campioni. De prea multe ori, Europa este acuzată de ceea ce statele membre adaugă ele însele. Circularitatea nu va supraviețui celor 27 de interpretări sau aplicări divergente ale aceluiași text.
Pentru industria europeană a materialelor plastice, acesta este un semnal clar: armonizarea nu este o opțiune, ci o condiție pentru supraviețuire.
O foaie de parcurs care trebuie susținută, nu caricaturizată
Raportul Draghi nu pledează în niciun fel pentru dispariția plasticului, inclusiv a celui de unică folosință. Acesta recunoaște că acest sector reprezintă aproximativ 5 % din industria manufacturieră europeană și că este strategic pentru autonomia industrială a continentului.
El propune o cale exigentă, dar realistă: cea a unei circularități compatibile cu competitivitatea, bazată pe piețe funcționale, reguli clare, energie accesibilă și o Europă care încetează să se auto-handicapeze.
Plastalliance va fi acolo pentru a profita de această busolă, nu pentru a suferi tranziția, ci pentru a o conduce împreună cu cei care împărtășesc aceste valori.
